Am cincizeci si sapte de ani,dar chiar si acum,imi aduc aminte de tot ce s-a intamplat in anul acela,pana in cele mai mici detalii.Adesea retraiesc acel an,readucandu-l la viata si,cand o fac,ma copleseste mereu un amestec ciudat de tristete si bucurie.Sunt momente cand as vrea sa pot da timpul inapoi si sa alung toata tristetea,dar am sentimentul ca,daca as face-o,ar disparea,deopotriva,si bucuria.Asa ca iau amintirile asa cum vin,acceptandu-le pe toate si lasandu-le sa ma calauzeasca,ori de cate ori sunt in stare.Lucrul acesta se intampla mult mai des decat las sa se inteleaga.